- CMA - Cuprinsul pe larg
-
Dispoziţii generale
(Titlul I - art. 1-9) -
Contractul individual de muncă
(Titlul II - art. 10-110) -
Timpul de muncă şi timpul de odihnă
(Titlul III - art. 111-158) -
Salarizarea
(Titlul IV - art. 159-174) -
Sănătatea şi securitatea în muncă
(Titlul V - art. 175-191) -
Formarea profesională
(Titlul VI - art. 192-210) -
Dialogul social
(Titlul VII - art. 211-228) -
Contractele colective de muncă
(Titlul VIII - art. 229-230) -
Conflictele de muncă
(Titlul IX - art. 231-236) -
Inspecţia Muncii
(Titlul X - art. 237-240) -
Răspunderea juridică
(Titlul XI - art. 241-265 -
Jurisdicţia muncii
(Titlul XII - art. 266-275) -
Dispoziţii tranzitorii şi finale
(Titlul XIII - art. 276-281)
Codul Muncii Adnotat
Puteţi accesa gratuit primele 30 de cuvinte din fiecare adnotare, dar nu şi sursele acestora.Pentru acces deplin la adnotările primelor 20 de articole vă puteţi crea un Cont DEMO (demonstrativ).
Pentru accesarea tuturor resurselor site-ului trebuie sa aveti Cont PROFESIONAL.
|
Art.
111.
[definiţia legală a timpului de muncă]
(1) Timpul de muncă reprezintă orice perioadă în care salariatul prestează munca, se află la dispoziţia angajatorului şi îşi îndeplineşte sarcinile şi atribuţiile, conform prevederilor contractului individual de muncă, contractului colectiv de muncă aplicabil şi/sau ale legislaţiei în vigoare. (2) Programul de muncă reprezintă modelul de organizare a activităţii, care stabileşte orele şi zilele când începe şi când se încheie prestarea muncii. (3) Modelul de organizare a muncii reprezintă forma de organizare a timpului de muncă şi repartizarea sa în funcţie de un anumit model stabilit de angajator. [ 7 adnotări
]
1. Notiunea de timp de munca este folosita in doua sensuri. In sens restrans, timpul de munca se confunda cu timpul productiv. In sens larg, timpul de munca include, pe langa...
2. Sfera notiunii de timp de munca nu include si perioada in care salariatii se afla la domiciliul lor. De asemenea, nu constituie timp de munca nici perioada in care, in...
3. Dispoziţiile legale privitoare la durata maximă a timpului de muncă au caracter imperativ, nepermiţând derogarea.
4.
Nu este permisă nici o derogare de la dispoziţiile legale care reglementează timpul de muncă şi timpul de odihnă, având în vedere caracterul imperativ al acestora.
5. Pornind de la ratio legis, şi anume protecţia salariaţilor împotriva abuzurilor angajatorilor, se poate conchide că cea mai mare parte a dispoziţiilor legale din Codul muncii referitoare la timpul de...
6.
Dispoziţiile Codului muncii privitoare la timpul de muncă şi timpul de odihnă sunt în general concordante cu dipoziţiile Directivei Consiliului 93/104/CE din 23.11.1993 privind anumite aspecte ale organizării timpului...
7. In dreptul francez, perioada de timp in care salariatul se deplaseaza de la domiciliu la locul sau de munca nu este considerata timp de lucru. In schimb, intra in timpul...
|