Art.
43. [delegarea]
Delegarea reprezintă exercitarea temporară, din dispoziţia angajatorului, de către salariat, a unor lucrări sau sarcini corespunzătoare atribuţiilor de serviciu în afara locului său de muncă.
[ 19 adnotări
]
1.
Delegarea presupune modificarea locului muncii cu păstrarea neschimbată a celorlalte elemente ale contractului de muncă.
2.
Delegarea poate fi dispusă fie în aceeaşi localitate, fie într-o altă localitate, în cadrul aceleiaşi unităţi, a unei subunităţi sau altei unităţi.
3.
Spre deosebire de detaşare, care implică schimbarea locului muncii, în cazul delegării se schimbă locul de muncă. Astfel, prin locul de muncă se înţelege spaţiul fizic, restrâns, în care...
4.
Delegarea poate fi dispusă în cadrul aceleiaşi unităţi, la o unitate componentă, la o subunitate sau la o altă unitate.
5.
Nu constituie delegare situaţia în care salariatul, în al cărui contract individual de muncă a fost inserată o clauză de mobilitate, execută atribuţiile specifice postului în locurile specificate în...
6.
Delegarea trebuie să îmbrace forma scrisă, în temeiul principiului simetriei formelor. Însă, la fel ca şi în cazul încheierii contractului individual de muncă, forma scrisă nu este o condiţie...
7.
Utilizarea în practică a unor formulare tipizate pentru constatarea dispoziţiei de delegare nu transformă această măsură într-un act formal. Singura utilitate a acestei practici rezidă în corecta evidenţă a...
8.
Împrejurarea că măsura delegării se consemnează de obicei într-un formular tipizat nu poate conduce la concluzia că suntem în prezenţa unei forme cerute ad validitatem. Raţiunea utilizării formularului tipizat...
9.
În vederea delegării se cere acordul între angajatorul care dispune delegarea şi unitatea la care este trimis salariatul. Nu este necesar acest acord în cazul în care unitatea la...
10.
Măsura delegării este un act de dreptul muncii, iar nu un act administrativ, obligatoriu pentru salariat, care va răspunde disciplinar în caz de refuz nejustificat de îndeplinire.
|