Art.
3. [libertatea muncii]
(1) Libertatea muncii este garantata prin Constitutie. Dreptul la munca nu poate fi ingradit.
(2) Orice persoana este libera in alegerea locului de munca si a profesiei, meseriei sau activitatii pe care urmeaza sa o presteze.
(3) Nimeni nu poate fi obligat sa munceasca sau sa nu munceasca intr-un anumit loc de munca ori intr-o anumita profesie, oricare ar fi acestea.
(4) Orice contract de munca incheiat cu nerespectarea dispozitiilor alin. (1)-(3) este nul de drept.
[ 7 adnotări
]
1.
Neîngrădirea dreptului la muncă implică libertatea muncii şi stabilitatea în muncă. În condiţiile economiei de piaţă, dreptul la muncă nu semnifică obligaţia statului de a asigura locuri de...
2.
Statul garantează parţial dreptul la muncă, în sensul garantării libertăţii muncii şi stabilităţii muncii. Altminteri, obligaţia statului de a asigura un loc de muncă este numai una de diligenţă....
3.
Dispoziţiile art. 3 din Codul muncii se referă la libertatea muncii, iar nu la dreptul la muncă, spre deosebire de dispoziţiile art. 41 alin. (1) din Constituţie. Diferenţa dintre...
4. Ca principiu al dreptului muncii, libertatea muncii are mai multe componente. Astfel, libertatea muncii implică libertatea persoanei de a-şi exercita sau nu dreptul la muncă, de a hotărî unde, pentru...
5.
Libertatea muncii se exprimă sub forma unei opţiunii juridice între libertatea de a munci şi libertatea de a nu munci. La rândul ei, libertatea de a munci implică dreptul...
6.
Încalcă libertatea muncii, fiind prin urmare lovită de nulitate, clauza din contractul individual de muncă prin care se interzice salariatului să părăsească unitatea o anumită perioadă de timp, fără...
7.
Având în vedere că dreptul românesc nu cunoaşte instituţia nulităţii de drept, textul art. 3 alin. (4), utilizând sintagma "nul de drept", consacră în realitate un caz de nulitate...
|